download: Pdficon.png
Odticon.png
Version: 1.0

Mărturisirea păcatelor şi pocăinţa

From 4training
Jump to: navigation, search
Other languages:
Albanian • ‎Arabic • ‎Brazilian Portuguese • ‎English • ‎German • ‎Indonesian • ‎Korean • ‎Kyrgyz • ‎Malayalam • ‎Persian • ‎Polish • ‎Romanian • ‎Spanish • ‎Tamil • ‎Turkish • ‎Turkish (secular)
More information about Romanian

Noi oamenii nu suntem prea entuziasmaţi să auzim adevărul deranjant. În mod special atunci când ne este adresat nouă şi suntem provocaţi să ne schimbăm. În mod general alegem să privim la problemele din vieţile altora şi să discutăm despre ce ar trebui să schimbe ei înşişi. Dar dacă ne analizăm sincer, putem descoperi zilnic la noi înşine gânduri, cuvinte sau fapte, care nu sunt bune. Iar în loc să lăsăm adevărul să ne confrunte, alegem să acţionăm într-unul dintre următoarele trei moduri: Fie ne comportăm, ca şi cum nu am fi vinovaţi cu nimic, fiindcă suntem ori prea mândri ca să ne cerem iertare, sau prea ruşinaţi.
Sau începem să ne comparăm cu alţii şi concludem, că nici ei nu sunt mai buni decât noi: „Nu e atât de grav. Suntem oameni cu toţii.“ Al treilea mod de a omite confruntarea cu adevărul este autojustificarea: Dăm vina pe circumstanţe sau pe trecut şi afirmăm că nu am avut altă opţiune.

Aceste strategii provin ori din comoditate sau din dorinţa de a ne păstra imaginea. Dar în realitate ele ne adâncesc tot mai mult în nedreptate şi ne infăşoară într-un lanţ de minciuni în încercarea de a ascunde lucruri. Apoi trăim mereu cu teama că adevărul va ieşi la iveală. În acelaşi timp inăduşim tot mai mult conştiinţa şi prin urmare realizăm tot mai puţin, cât de mult rău producem în jurul nostru şi chiar şi nouă înşine.

Cine îşi acoperă fărădelegile nu va propăşi, dar oricine le mărturiseşte şi renunţă la ele va găsi milă. (Proverbe 28,13)

Ce este păcatul?

În primul rând termenul de păcat se referă la puterea care domneşte peste lume şi peste oameni. Din cauza păcatului suntem despărţiţi de Dumnezeu, dar El ne oferă o cale de eliberare de sub puterea păcatului. Dacă alegem această cale, El ne va da o viaţă nouă - vom fi „născuţi din nou“.

Dacă nu eşti născut din nou, sau nu eşti sigur: Vezi fişele Povestea lui Dumnezeu şi Botezul, care explică procesul naşterii din nou în detaliu.

În al doilea rând termenul de păcat se referă la situaţii specifice, individuale de călcare a voii lui Dumnezeu. El este singurul, care are dreptul să definească ce este bine şi ce este rău. El a lăsat şi reguli, care să ne protejeze. Dar păcatul nu are deaface doar cu comportamentul. Acţiunile noastre pornesc din gândurile şi dorintele noastre. Isus explică acest lucru în Matei 5, 27-28: „Aţi auzit că s-a zis:'Să nu comiţi adulter!'. Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a comis deja adulter cu ea în inima lui.“

Dumnezeu vrea sa fim perfecţi (Matei 5,48). Ceea ce înseamna că nu doar trebuie să omitem răul, dar şi să ne luăm responsibilitatea de a face binele: „Aşadar, cel care ştie să facă ce este bine, dar nu face, este vinovat de păcat.“ (Iacov 4,17).
Gânduri, cuvinte şi acţiuni, care se împotrivesc standardului lui Dumnezeu, sunt păcat.

Consecinţele păcatului

Putem păcătui împotriva noastră, împotriva oamenilor şi împotriva lui Dumnezeu. Fiecare păcat împotriva noastră sau împotriva altora este încălcarea voii lui Dumnezeu cu privire la cum să ne purtăm cu cei din jurul nostru. Consecinţele păcatului pot fi mai mult sau mai puţin grave, depinde cine e afectat: Am păcătuit doar în gând? Am păcătuit cu fapta şi alţii trebuie să sufere consecinţele? Am implicat şi pe alţii în păcatul meu?

Când nu facem ceea ce vrea Dumnezeu, facem ceea ce vrea diavolul. El vrea mereu opusul voii lui Dumnezeu. Când păcătuim deschidem o uşă diavolului şi îi permitem să ne influenţeze viaţa. Cu alte cuvinte: Păcatul atrage mereu blestem asupra sa (de exemplu: Cine minte, devine suspicios; lăcomia conduce la nemulţumire continuă; sentimentele de vinovăţie ne paralizează.) Singura cale de a scăpa de sub blestem şi de a închide uşa este să mărturisim păcatul şi să o rupem cu el.

Pocăinţa pas cu pas

1. Conştientizarea păcatului

Încetez să înfrumuseţez problema şi devin complet onest: Ceea ce am făcut, este greşit. Păcatul meu nu este un lucru minor, ce poate fi neglijat, ci are consecinţe pentru mine şi pentru alţii. De acum îmi asum responsabilitate pentru aceasta.

2. Mărturisirea păcatului

Recunosc ofensa adusă lui Dumnezeu şi îmi cer iertare. Dacă am greşit faţă de oameni, îmi recunosc vina şi faţă de ei. Îmi cer iertare.

3. Despăgubire

Dacă alţii au fost afectaţi de păcatul meu, trebuie să fac tot ce îmi este posibil pentru a îi despăgubi. Dacă încerc să scap de acesta parte, înseamnă că nu regret cu adevărat răul înfăptuit şi atunci nici nu merit iertare.

4. Înnoirea gândirii şi a comportamentului

După ce am întors spatele păcatului, mă îndrept spre ceea ce vrea Dumnezeu. Îmi cercetez mintea şi obiceiurile şi încep să gândesc şi să trăiesc potivit cu ideile Lui. Îi cer să mă ajute în înfăptuirea voii Lui.

La sfârşit întreabă-te: Sunt sigur/ă, că Dumnezeu m-a iertat de păcatul meu?
Dacă răspunsul este nu, atunci caută sprijinul unui ajutor.

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate. (1 Ioan 1,9)

Alte sugestii

În ce context ar trebui să mărturisesc păcatul?
Păcatul trebuie mărturisit persoanelor, care sunt afectate de el şi de consecinţele sale. Dacă multe persoane sunt afectate şi păcatul meu mă descalifică pentru slujba mea (de exemplu ca lider), trebuie să mărturisesc în faţa tuturor sau în public. Dacă am păcătuit faţă de cineva doar în gând, atunci mărturisesc doar înaintea lui Dumnezeu.
Daca nu eşti sigur/ă ce e de făcut, cere sfatul persoanei, care te ajută să treci prin acest proces.
Foloseşte-te de sprijinul unui ajutor
De multe ori este dificil să trecem prin acest proces singuri. Când păcatul nu mai este un secret, îşi pierde puterea. Deaceea Iacov ne încurajează să nu trecem singuri prin acest proces: „Aşadar, mărturisiţi-vă păcatele unii altora şi rugaţi-vă unii pentru alţii ca să fiţi vindecaţi.“ (Iacov 5,16)
Conştiinţa noastră
Ca o voce interioară, conştiinţa noastră ne poate avertiza, când suntem pe cale de a încălca o regulă. Societatea în care am crescut, ne-a influenţat cu privire la definirea răului şi a binelui. Dar poate acest fel de gândire nu este portivit cu gândirea lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că nu putem să ne bazăm doar pe conştiinţa noastră, deoarece ea ne poate da alarmă falsă, sau în alte domenii conşiinţa noastră este înăduşită şi nu ne avertizează, chiar dacă încălcăm voia lui Dumnezeu. Trebuie să ne lăsăm cercetaţi de Dumnezeu şi să îngăduim ca gândirea şi emoţiile noastre să fie transformate de El.

Examinarea de sine

Citeşte Galateni 5,19-21. Ia-ţi un timp de două minute şi întreabă-L pe Dumnezeu următorul lucru şi notează-ţi gândurile:

Doamne, unde am păcătuit împotriva Ta şi împotiva altora?

Aplicaţie

Cu ce vreau să încep? Cine îmi va acorda sprijin în acest proces?
Specifică cum vrei să continui!